Institutul Român pentru Drepturile Omului

M.P. împotriva Portugaliei – 27516/14

Hotărârea din 07.09.2021 [Secția IV]

 

Traducere IRDO

Articolul 8

 

Obligații pozitive

 

Articolul 8, alin. (1)

 

Respectarea corespondenței

 

Respectarea vieții private

 

E-mailuri transmise de reclamantă pe un site de întâlniri prezentate fără consimțământul acesteia de către fostul soț în cadrul procedurilor civile: nicio încălcare

 

În fapt – Fostul soț al reclamantei a accesat e-mailurile pe care aceasta le-a schimbat pe o pagină de internet de întâlniri și le-a prezentat, fără consimțământul acesteia, în primul rând în cadrul procedurilor înaintate pentru exercitarea autorității părintești, și, în al doilea rând, în cadrul procedurilor de divorț. În cele din urmă, Instanța de dreptul familiei nu a luat în considerare mesajele respective. Reclamanta a depus cererea doar pentru motivul că instanțele nu l-au pedepsit pe soț pentru divulgarea acestora.

 

În drept – Articolul 8

 

(a) Aplicabilitate – Prezenta cauză a privit schimbul de e-mailuri pe care reclamanta le-a avut cu corespondenți de sex masculin pe o pagină de întâlniri ocazionale. Acestea reprezentau mesaje personale, iar indivizii se puteau aștepta în mod legitim să nu fie publicate fără consimțământul lor, și în acest sens divulgarea putea induce un simț puternic de intruziune în „viața privată” și a „corespondenței”, protejate de articolul 8. Având în vedere că nu a existat niciun dubiu cu privire la gravitatea încălcării realizării personale a dreptului la viață privată în cauza de față, mesajele respective au intrat în domeniul de aplicare al prezentului articol.

 

(b) Fond – Întrucât ingerința asupra dreptului reclamantei la viață privată a fost cauzată de o persoană fizică și nu de stat, plângerile făcute de aceasta au fost supuse examinării din perspectiva obligațiilor pozitive ale statului în baza articolului 8.

 

În ceea ce privește sistemul juridic, accesarea conținutului scrisorilor sau telecomunicațiilor fără consimțământul părților și divulgarea conținutului astfel obținut sunt fapte care se pedepsesc potrivit dreptului penal. În urma plângerii penale înaintate de reclamantă pentru încălcarea secretului corespondenței sale, procuratura de pe lângă instanța în cauză a deschis o anchetă. Mai mult, reclamanta a fost autorizată, la cererea sa, să participe la procedurile penale ca asistent, ceea ce i-a permis să joace un rol activ în procedurile respective. În special, a putut prezenta dovezi, și apoi a putut solicita deschiderea unei anchete atunci când procurorul a decis să încheie procedurile. Mai mult, reclamanta a renunțat la posibilitatea de a depune o cerere de despăgubire atunci când a solicitat deschiderea unei anchete. Astfel, aceasta și-a exprimat dorința ca procedurile penale să fie continuate doar pentru a obține recunoașterea pretinsei încălcări a drepturilor sale. În lumina acestor considerații, Curtea a apreciat că, în cauze precum cea a reclamantei, sistemul juridic existent în Portugalia acorda protecție adecvată a dreptului la respectarea vieții private și a secretului corespondenței.

 

Cu privire la accesul la e-mailurile reclamantei, curtea de apel a reținut că aceasta i-a acordat soțului acces integral la contul de mesagerie de pe site-ul de întâlniri și că astfel mesajele formau o parte din viața cuplului. Curtea a considerat că raționamentul autorităților cu privire la accesul comun la corespondența soților putea fi supus dezbaterii, în special având în vedere că existau motive în cauza prezentă de a considera că, consimțământul reclamantei cu privire la accesul soțului a fost dat într-o situație de conflict. Cu toate acestea, concluzia la care au ajuns instanțele naționale cu privire la accesul la acele mesaje nu a părut suficient de arbitrară astfel încât Curtea să înlocuiască propria evaluare cu cea a acestora.

 

În ceea ce privește prezentarea e-mailurilor în procedurile de divorț și exercitare a autorității părintești, curtea de apel a exclus orice răspundere penală a soțului pentru încălcarea secretului corespondenței, reținând că nu a fost îndeplinită condiția privind lipsa consimțământului pentru divulgare, prevăzută de Codul Penal. Curtea a împărtășit concluzia curții de apel cu privire la relevanța mesajelor respective în procedurile civile în cauză, care aveau un rol în evaluarea situației personale a soților și a familiei. Într-o asemenea situație, ingerința asupra vieții private ca urmare a divulgării unor asemenea informații trebuia limitată, în cea mai mare măsură posibilă, la ceea ce era strict necesar.

 

În acord cu abordarea curții de apel, Curtea a reținut că efectele divulgării mesajelor contestate asupra vieții private a reclamantei au fost limitate. Mesajele respective au fost divulgate doar în cadrul procedurilor civile, iar accesul public la dosare din astfel de proceduri era restricționat. În plus, mesajele respective nu au fost examinate în practică, întrucât instanța de dreptul familiei nu s-a pronunțat asupra fondului cererilor soțului.

 

În consecință, în această cauză Curtea nu a avut un motiv pentru a înlocui propria opinie cu cea a instanțelor naționale. În primul rând, autoritățile naționale au evaluat interesele concurente, în conformitate cu criteriile prevăzute în jurisprudența sa. În plus, având în vedere că reclamanta a renunțat la dreptul de pretenții civile în contextul procedurilor penale, singurul aspect asupra căruia trebuia să existe o rezoluție era cel al răspunderii penale a soțului, asupra căruia Curtea nu putea decide.

 

În lumina acestor considerații, Statul și-a îndeplinit obligația pozitivă de a proteja drepturile reclamantei la viață privată și confidențialitatea corespondenței sale.

 

Concluzie: nicio încălcare (unanimitate)